DESPRE MEDIEREA ÎN ȘCOALĂ”STOP VIOLENȚEI VERBALE ȘI FIZICE!”

Prin mediere se pot rezolva conflicte diverse din domeniile: familie, relatii de munca, invatamant, sanatate, comunitate, social, interetnic, interconfesional, proprietate si vecinatate, mediu, protectia consumatorilor, autoritati-cetateni.

Violenta reprezinta una dintre cele mai mari probleme ale lumii contemporane. Aparitia diferitelor forme de violenta in mediul scolar pare aproape o fatalitate si devine adesea un lucru obisnuit, cu care oamenii coexista fara macar a mai sesiza pericolul. Violenta este discutata in relatie cu agresivitatea. Intre cei doi termeni fiind foarte dificil de trasat o linie neta de demarcatie.

Violenta scolara este doar una dintre manifestarile violentei cotidiene si a devenit un fenomen social, fiind determinata de multiple aspecte ( caracteristici individuale, determinanti socio-familiali, factori de mediu scolar, cauze sociale) ale caror efecte se cumuleaza si se potenteaza reciproc.

O analiza a perceptiei sociale a conflictelor in mediul scolar conduce la urmatoarele concluzii:

In ceea ce priveste locul lor de munca, parerile profesorilor sunt impartite, in spatele nemultumirilor fiind multe cauze, in special situatia financiara si nu numai, dotarile insuficiente din scoli, indiferenta autoritatilor, indisciplina, lipsa de comunicare, lipsa de respect, conduita scolara precara, lupta zilnica in incercarea de a reusi sa-si mentina un echilibru intr-un mediu in care agresiunea verbala si violenta se impletesc cu actul didactic.

Pentru majoritatea profesorilor, meseria de dascal este ceea ce si-au dorit.

Implicarea managerului in rezolvarea problemelor, dupa unii profesori, nu este una activa decat intr-o masura moderata iar pentru altii, directorul scolii este cel care ii ajuta cel mai des.

Promtitudinea profesorilor de a se ajuta unii pe altii este satisfacatoare, aratand ca exista o oarecare lipsa de comunicare intre acestia.

Motivatia elevilor de a invata depinde de importanta disciplinei predate, de materiile la care vor sustine examene, in felul acesta ramanand putini elevi care sa invete din placere. Motivatia invatarii este un subiect delicat astazi. O parte din exemplele pe care le vad in jur ii fac pe copii sa nu mai gandeasca in sensul ” invat ca sa am o profesie care imi place, ca sa ma descurc in viata si sa-mi pot intemeia o familie, invat ca sa am un trai mai bun, vreau sa-i fac mandrii pe parintii mei pentru rezultatele mele, vreau sa devin…”. Ce vad copii nostrii? Vad cum profesorii sunt nemultumiti de salariile lor, vad cum persoane cu studii superioare nu au un loc de munca pe masura studiilor lor si sunt prost platiti sau pleaca din tara pentru un venit mai consistent, medici cu salarii mici si exemplele pot continua. Si ce mai vad copii nostri. Partea cea mai dureroasa, indivizi plini de bani, care nu prea au trecut pe la scoala, dar care se descurca pentru ca sunt smecheri. Ce sa inteleaga acesti copii? ca “daca mergi la scoala si inveti, o sa devii profesor sau cine stie ce meserie prost paltita o sa ai, dar ca sa ai bani si sa fii smecher nu trebuie sa inveti carte”.

Aceasta este parerea multora dintre elevi, ei sunt dezamagiti, neintelesi si plini de conflicte launtrice.

Profesorii recunosc ca cele mai dese conflicte in scoala au loc intre elevi, dar ca si conflictele intre profesori si elevi au o pondere importanta.

Dupa opinia profesorilor, cauzele conflictelor in care ei sunt implicati sunt multiple, si anume: lipsa de comunicare, notele,subiectivismul, autoritarismul, lipsa de atitudine, neimplicarea in rezolvarea unor probleme, lipsa de interactivitate, un feedbeck precar, tendinta de a agresa verbal elevii, aplicarea unor sanctiuni care sub pretextul disciplinarii aduc repercursiuni asupra intereselor ce vizeaza viitorul unui elev, marginalizarea unor elevi etc.

Profesorii nu numai ca recunosc existenta conflictelor dar sunt si implicati in ele. Unii incearca sa le rezolve, unii chiar reusesc, dar de cele mai multe ori apeleaza la regulamentele scolare pentru a sanctiona, dand verdicte. In felul acesta conflictul nu este rezolvat, multi dintre cei implicati se simt frustrati si nedreptatiti, privesc viitorul cu neincredere si un nou conflict isi face aparitia in viata lor.

Sunt elevi carora nu le place clasa in care invata. Aceasta nemutumire deriva din multe cauze, nu exista o comunicare intre toti elevii, unii sunt marginalizati, se simt obligati sa vina la scoala, nu sunt motivati sa frecventeze cursurile, sunt in conflict cu unii dintre profesori, au fost victime ale unei forme de agresiune sau ale unei violente in clasa, sunt ironizati de unii colegi, sunt amenintati si umiliti de alti colegi si motivele pot continua.

Si elevii recunosc conflictul elev-elev ca avand cea mai mare frecventa, urmat de conflictul profesor- elev, elev-parinte.

Tonul ridicat pe care il folosec elevii a devenit o obisnuinta, putini dintre ei vorbesc pe un ton normal. Probabil cine tipa mai tare isi impune punctul de vedere si nu este considerat un ” pampalau”

Toti elevii recunosc situatiile conflictuale din clasa sau scoala, chair daca nu toti sunt implicati in ele.

Refuzul de a acorda ajutor in rezolvarea unor probleme este prezent, colegialitatea exista dar nu este multumitoare. Intre elevi apare invidia, un comportament egoist si competitia rezultatelor ajunge sa dea nastere unei atitudini dusmanoase.

Implicarea elevilor in conflicte nu inseamna ca ei nu isi doresc si rezolvarea lor. Exista elevi care iau atitudine si se implica in aplanarea disputelor, dar sunt si elevi pentru care ajutorul din partea profesorilor este bine venit.

Cei mai multi dintre elevi spun ca au fost macar o data victime ale violentei in scoala, motivul fiind ca de cele mai multe ori, multi dintre ei se implica in conflicte care nu ii privesc direct.

Elevii care nu diferentiaza agresivitatea de violenta se implica cel mai des in conflicte. Pragul de trecere de la agresivitate la violenta este intre ironizare si refuzul de a acorda ajutor. Intre aceste limite, violenta se poate manifesta, fie ca e bataie, impingere, lovire cu obiecte sau bruscare. Ingrijorator este ca sunt si elevi care cred ca prin violenta se pot aplana conflictele.

Scoala poate sa devina primul spatiu al medierii, un spatiu de trecere intre familie si societate, intre sine si celalat, intre propria sa viziune despre lume si viziunea celorlalti.

Aplicarea unor proiecte de mediere in scoala nu ar insemna numai rezolvarea conflictelor ci ar contribui la reglarea si integrarea sociala.

Proiectele de mediere intre elevi, aplicate in scoli, pot functiona numai dupa o evaluare care sa urmareasca descoperirea unor potentiali mediatori din randurile elevilor si respectiv formarea lor ca mediatori.

Scris si postat de:

Mediator, Profesor Camelia Baran